Sunt zile in care simti ca poti muta muntii din loc si sunt zile in care simti ca totul se prabuseste si simti cum iti fuge pamantul de sub picioare. Incerc sa fiu cat se poate de pozitiva si de optimista , dar sunt momente cand nu poti sa mergi mai departe si iti vine sa te prabusesti.
Ce am invatat eu , este ca trebuie sa iti dai timp si sa iti vindeci ranile , sa plangi daca e nevoie si dupa sa te ridici, sa te scuturi pe genunchi si sa zboriiiii cat poti de sus si de departe. Si eu uit si ma abat de la drumul meu, sunt si eu om coplesit de emotie si recunosc ca azi pozitivismul meu a fost lovit de peretii dar imi ofer timp sa imi revin si sa merg mai departe . As vrea sa imi pun aici sentimentele sa le astern pe foaia asta virtuala asa cum imi vin ele in minte buluc si sa iti zic si repet tie draga cititorule ca totul o sa fie bine , candva la momentul potrivit toate lucrurile o sa se aseze si planetele o sa se alinieze si o sa reusesti asa cum si o fac de fiecare data. Cu zile bune si cu zile rele, reusim impreuna .
Acum e seara si ma simt epuizata si cumva trista , dar undeva in inima mea stiu ca telul si dorintele mele se vor implini ca si ale tale draga cititorule, doar nu iti pierde speranta. Ma certa sotul ca nu fac sport si ca gasesc scuze, iar eu ziceam cand sa mai am timp si de sport cand abia mai am timp de casa, ca vreau si eu sa merg vara dimineata sa ma balacesc juma de ora ca aia batrani la bazin si sa vin dupa acasa si sa lucrez sa ma simt cumva energizata si motivata sa merg mai departe si ca eu acuma ma trezesc obosita si tapana de spate , debusolata si uneori trista.
Ca nu e totul ok zi de zi …dar e asa de bine cand ai pe cineva langa tine in astfel de momente sa te ridice de jos si sa iti zica chiar si printr-un mesaj vocal de la lucru “ca totul o sa fie bine ” , si atunci el imi aduce zambetul pe buze si in astfel de momente stiu ca nu sunt singura si ca ce am langa mine trebuie sa pretuiesc ceea ce am si sa zic cu madrie , ca si dupa atatia ani ,inca mai e dragoste .
Pentru ca , draga cititorule , dupa cum am zis ieri, ieri a fost pt noi o zi speciala , 12 ani de casnicie si la cat mai multi inainte pt noi. Iar azi , uitandu-ma la feciorul meu , realizez ca dragostea creste an de an si nu vb de aceea dragoste nebuna ce a fost acum 18 ani , vb de aceea dragoste care se cladeste in timp ,aceea dragoste in care simt ca muti muntii din loc alaturi de el, acel om care in urma cu aproape 7 ani a plecat in alta tara doar pt tine , ca sa reusesti sa iti realizezi visele si sa simti ca ai facut ceva bine si ca ai cladit un viitor pt micutul pui de om ,pe care il strang in brate zi de zi , multumindu-i lui Dumnezeu pt blanda lui atingere.
