Hai sa vorbim despre cel mai delicat subiect posibil : DEPRESIA
Vin din Romania , tara unde nu ai voie sa fi obosit, depresiv , sa mergi la psiholog sau sa zici acuma ca ma las asa putin in depresie pt ca e aceea perioada din luna cand ajung jos pe “fundul lacului” meu si am nevoie de acele cateva zile sa imi revin .
DEPRESIA ,acel subiect taboo care vine din atatea motive. tura aceasta si chiar acuma cand scriu acest articol, sunt la capatul puteriilor. DA ! Nu imi este rusine sa spun ca sunt in aceea perioada de depresie , cand vad totul gri , cand toate vin una dupa alta ,cand din greseala mi-am spart telefonul si am plans in baie ( la locul accidentului ) intinsa pe jos ca un copil mic, caruia ii murii prietenul imaginar.
Am plans dupa ce mi-am amintit cat sunt de obosita, iar acuma erup toate si am zis … OK… imi dau voie sa fiu cea mai jalnica varianta a mea zilele acestea. Sa plang intre cliente cu ” potaia mica ” in brate , matoaca pe picioare si “potaia ” batrana langa mine , la un serial mega depresiv pe nume “MENAJERA “- asta daca vreti si voi sa va uitati la serial, in timp ce va permiteti sa fiti oameni, cu zile proaste , neuitand sa va ridicati de jos si sa fiti iar puternice.
Tura aceasta nu e aceea depresie provovata de menstruatie, e multa oboseala acumulata, chiar daca in vara am plecat 3 saptamani in concediu la Greci. Am facut 22 de ore intr-a colo , pe un drum plin de turci, asteptand cu orele la vama, cu 2 animale dupa noi si un copil , in casa noastra pe roti. Am reusit sa ajungem in Grecia, dar ghici ce ? in ziua in care am plecat spre concediu imi venise ” matusa din Italia “, iar cand am ajuns acolo am ramas tapana de spate , tot concediul ,exact in aceea dimineata torida de vara , pe scaunul din camping , langa paharul meu de coca -cola…impreuna cu ‘Matusa din Italia “. Super, mega super !
Cand am reusit, ajutata de nistre prieteni sa ajung pe la doctori pe meleagurile Greciei , sa primesc injectii si o tona de pastile care ma adormeau instantaneu la cat erau de puternice si cand am reusit sa stau si eu cat de cat pe fund , pe picior si sa nu mai pic la pamant de la dureri, au trecut deja 2 sapamani de concediu. Doua saptamani de Grecia, 2 saptamani eu inca cu “matusa din Italia ” dupa mine si inca partial handicapata de spate. Noroc cu sotul meu care ma cara cu rabdare pe la dus si ma ajuta sa ma adun de pe jos de durere, care imi facea cafeaua si ma ajuta in tot … am ajuns intr-un final acasa , dupa alte 15-17 ore de drum si stat pe la vami. Asa ca ajunsa acasa, am ramas in masina si am dormit de pe la 5 dimineata pana dupa ora 14 dupa-masa , nereusind sa ma trezesc.
Eram obosita, epuizata, terminata, dar nu te la drum ci de la dureri si hemoragiile ce nu se mai opreau si deja erau trecute 2 saptamani . In fine, am decis noi 2 sa mai plecam inca o saptamana pe aici pe undeva prin Austria , doar noi 2 si al mic cu animalele sa ramana acasa cu ai mei. Vreau sa zic ca saptamana aceea nu am facut nimic, doar am dormit si iar dormit.
In ultima zi de concediu am plecat de dimineata la bazinul satului in aer liber sa inot cata, apoi la Viena sa imi beau cafa si sa servesc pranzul impreuna cu prietena mea. Tot atunci asa relativ spontan am decis sa imi fac si vaccinul sa nu mai am probleme la lucru sa ma tot testez si sa nu racesc de pe la cliente. Vreau sa va spun ca de mult incoltise in mintea mea ideea de a angaja pe cineva la salon, cochetam cu ideea aceasta chiar dinainte de concediu si stiu ca tot am zis sotului sa punem un anunt , dar el zicea lasa ca nu e nevoie. E, dragii mei cititori, asa cum inotam eu acolo la 8 dimineata la pazin pe langa acei batranei , aparent relaxati, eu manata la bazin de durerile de spate, am luat decizia. Plecand catre dus dupa exact 4 ture de bazin , maxim juma de ora de balacit, las mesaj sotului meu ca s puna anunt la mine pe pagina de la salon ca angajez om .
Zis si facut, am dat anuntul si la momentul acesta , domnisoara angajata este deja de o luna la mine la salon si imi face viata mai usoara.
Intrebarea e , de sunt eu la momentul acesta in depresie? Nu?
Pai, pt ca atunci cand te extinzi investesti, ceea ce inseamna ca dupa ce vi din concediu de 3 saptamani , esti oricum fara bani ca nu ai lucrat si te apuci sa bagi ca migu sa faci bani de asigurare , mancare si de investit. Stres mega mare. Am investit, cumparat, am achitat tot ce era de achitat asa ca depui efort si te stresezi. Depui energie si evident ca toate se aduna , plus extra cheltuielile de care nici nu vreau sa aduc vb , fiind sume relativ mari. toate te deprima, streseaza si te ingrijoreaza ca daca nu reusesti, daca dai gres? Iar acuma avand-o pe domnisoara, efectiv creierul mi se relaxa si am apucat sa ma relax, sa merg sa imi rezolv si problemele de sanatate si uite asa atunci cand se relaxeaza apele tu clachezi. Si este normal pt ca organismul a fost in asa stres si are acuma dreptul la relaxare.
Asa ca dupa ce saptamana aceasta am fost iar indopata cu doze duble de pastile de dureri de la medicul ginecolog pt simplu fapt ca ai un corp ciudat, un organism care pur si simplu reactioneaza diferit la ceva ce ar trebuii sa te faca sa te simti bine, cand esti cum esti si abia te tarasti catre mal in dureri colosale…ajungi sa clachezi.
Asa ca da, am voie sa stau acuma “intinsa pe mal “, deprimata, plansa si semidrogata de la pastilele de dureri, depresata ca totul e negru si ca acuma vreau sa plang ca peste exact o saptamana trebuie sa fiu iarasi eu, aceea persoana vesela si vesnic cu zambetul pe buze si plina de glume,ca scoasa din cutie si la 1000 km de casa , pe baricade si sa fac micropigmentari si sa ma distrez la petrecerea de Halloween.
Este ok sa ai astfel de zile,este ok sa fi depesiva, plansa, sloampata si poate cu o fata de zici ca cine stie cine a murit. Este la fel de ok sa ai un psiholog, este ok sa vb depre zilele tale proaste, este ok sa nu mai incerci sa te ascunzi si sa pari vesnic perfecta. Toate acestea sunt ok atata timp cat tu stii ca te poti ridica de jos singura, sa faci iar lucruri marete , sa fi puternica, sa fi femeie, mama , antreprenor si toate la un loc. Asa ca tura viitoare cand ai o zi proasta, aminteste-ti de mine, eu , cea care am pus pe foaie si chiar publicat on-line , ca este normal sa mai lasam si noi garda jos si sa lasam si pe altii sa ne vada slabiciunile, vulnerabilitatea si sa aibe grija de noi cu o vb buna , cu orice. Fi tu zi de zi, un om normal ,pus si sensibil cu bune si cu rele… fi om, nu robot !
